Vesela, pe care Ana și Daniela o aduc în Moldova, vorbește despre oameni, legende și tradiții

Sunt zile, în care accesez pagina de Facebook Bavaria Vintage ca să visez. Îmi imaginez cum ar arăta vesela, obiectele de decor pentru casă și fețele de masă, în casa pe care o voi avea cândva. Pagina administrată de Ana și Daniela e ca un muzeu virtual, un cufăr cu amintirile oamenilor pe care nu i-am cunoscut și nu i-am văzut. Dar mi se face, cumva, dor de ei. Mi-i închipui pregătind masa, aranjând tacâmurile, invitându-i pe copii să mănânce, stând la taclale cu prietenii, servind din farfuriile și ceștile cu grijă ornamentate de meșteri iscusiți.

Vesela importată de ele nu iubește graba și mâncatul pe fugă, așa îmi imaginez eu. Ea pare să ne spună: „Așezați-vă la masă, stați de vorbă, nu fugiți nicăieri, priviți-vă, admirați-vă, povestiți-vă cum a trecut ziua”. Ador tacâmurile cu o istorie în spate. Ana și Daniela au din acestea o sumedenie.

Prietenele au muncit ani buni împreună, la Chișinău, după care Ana s-a căsătorit și s-a mutat cu traiul în Germania. De atunci, aceste femei frumoase, prietene de 12 ani, împart cafeaua prin skype. Fiecare stă cu ceașca ei în față și fac planuri…

Ana: „Îmi plac nespus, la nebunie, târgurile de weekend din Germania. Doar aici poți vedea în realitate (altfel decât pe internet) tacâmurile, poți vorbi cu oamenii, negociezi. Mă bucură priveliștea. Pentru mine, o carte veche, o geantă din anii ’60, o  broșă, o ceașcă de ceai vintage, au un farmec aparte, care unui obiect nou, de serie, îi lipsește.  Îmi place să-mi imaginez povestea lor, a foștilor proprietari și toata călătoria pe care au făcut-o până la mine. Aici am găsit prima mea ceașcă din porțelan fin precum coaja de ou, cu un secret ascuns în ea.”

„Povestea acestei cești începe în casa unui cuplu de îndrăgostiți, din aceia care chiar rămân unul lângă altul toata viața. Ea, Martina, iubea păpușile cu cap de porțelan, iar el, ca să o surprindă și să o bucure, le căuta pe la târgurile de antichități, le restaura și le dăruia ei. În timpul căutărilor, dădea și de alte obiecte curioase. Ceașca este unul din ele, iar doamna mi-a dăruit-o. Deseori cumpăram și eu de la ea păpuși. Când am ridicat ceașca la lumină, am observat chipul unei gheișe japoneze. Frumoasă și fragilă, pictată manual după o tehnică specială, această ceașcă mă inspiră atunci când servesc din ea ceai”, mai povestește Ana.

Daniela: „Nu o dată soțul mi-a fost ghid la piața de vechituri din Chișinău, de lângă Gara Feroviară. Ne plimbam pe acolo, dar plecam fără nimic. Exista, probabil, o barieră psihologică, pe care Ana a spart-o, în momentul în care mi-a arătat comorile descoperite în Germania – veselă de calitate extraordinară, fiecare piesă având o istorioară a sa.  Cunoscutul imprimeu „Salcia Albastră” a fost preluat de europeni de la maeștrii chinezi, apoi adaptat pentru piața europeană. Pe farfurie găsești o legendă, ce-i drept născocită după ce a fost realizat modelul, despre o dragoste imposibilă dintre un băiat simplu ți fiica unui împărat.”

Ana și Daniela spun că vesela pe care o alegem vorbește despre temperamentul nostru, despre felul nostru de a fi. Tu ce gen de veselă preferi? Cât de mult contează pentru tine în ce farfurie pui bucatele și din ce căni servești băuturile preferate?